Bretania

Am ajuns în nord-vestul provinciei franceze Bretagne, în departamentul Finistere, spre sfârșitul lui august dupa ce am traversat Golful Biscaia în trei zile și trei nopți. După o scurtă furtună în ultima noapte am ajuns între Ile de Seine și Raz de Sein, unde curentul de maree contrar valurile de hulă a transformat marea într-un cazan clocotitor care ne-a pus la grea încercare, atât pe noi cât și barca. Era un fel de a ne spune "Bine ați venit în Marea Iroise".

După ce am trecut cu bine printre farul Vieille și Insula Sein, am mers în Marina Morgat, lângă Crozon, unde am lăsat barca iar în octombrie am revenit pentru a o muta în Brest unde am ridicat-o pe uscat pentru a fi la adăpost de furtunile violente de peste iarnă.
Marea Iroise în sine este o parte a Oceanului Atlantic mărginită la vest și nord de către Marea Celtică și la sud de către Golful Biscaia. Este considerată una dintre cele mai periculoase mări din Europa, vânturile din sud-vest iau aspect de furtuni violente.
Mai mult decât atât, în partea nordică, de la Brest spre Canalul Mânecii, sunt numeroase insule și stânci ce formează Chenal de Four și unde navigația necesită un pilotaj foarte atent si bine pregatit. Locul este cimitirul multor corăbii începând din vremea romanilor și terminând cu navele moderne, accidentul petrolierului Amoco Cadiz din 1978 fiind cea mai mare catastrofă ecologică de până atunci, 220.000 tone de țiței fiind deversați în mare la nici 5 km de coastele Bretaniei.
Cum mutatul bărcii însemna o jumătate de zi de navigație costieră, am profitat și am mers cu o mașină închiriată să văd le fin de la terre de pe câteva promotorii ce pătrund adânc în apele oceanului.
Primul dintre ele, pe direcția sud-nord, este Point de Raz care se prelungește cu încă câteva sute de metrii în mare cu stânci aflate sub apa sau iesind doar câțiva metrii deasupra. Aici se afla Farul de la Vieille, poate unul dintre cele mai fotografiate faruri în furtună.

Farul de la Vieille

Farul a fost construit între 1883 si 1887 fiind operat manual până în 1995 cand a fost complet automatizat.

La Capul Raz de Sein se mai află statuia Notre-Dame-de-Naufrage, realizată de către sculptorul francez Cyprien Godebski în 1904. În fiecare ultimă duminică din iulie aici se interpretează în bretonă imnul dedicat respectivei statui pentru comemorarea celor care și-au găsit mormântul printre talazurile înspumate.

Notre-Dame-Des-Naufrages

Drumul înapoi către Brest trece prin Douarnenez asezat pe o peninsulă având de o parte Portul Rhu si de cealalta Portul Rosemeur. 
Primul găzduiește bărcile de pescuit ale locanicilor și Port-Musee la pontoanele căruia găsim aproape 250 veliere, nave ce au servit la salvare sau întretinerea farurilor și o mare marină ce se întinde în amonte pe râul Pouldavid. Al doilea port este folosit de către pescadoare a căror plase aduceau pe vremuri recolte bogate de sardine ceea ce a făcut ca în sec. XVII si XIX să înflorească o adevarată industrie de sărare în butoaie de stejar ca apoi să apară fabricile de conserve.
Astăzi această industrie a dispărut aproape de tot, materia prima pentru conservele pentru singura fabrică rămasă fiind cumparată din alte porturi.

Port-Musee

  

Marina de pe Raul Pouldavid

Multe locuri de muncă au fost create în turism, oamenii venind aici pentru clima blândă, portul-muzeu și pentru atmosfera placută de la terasele, restaurantele și cluburile aflate pe malul râului.
Pe cealaltă parte a golfului se află micul cartier al Crozonului, Morgat, un vechi sat de pescari ajuns astăzi o atracție turistică centrata pe sporturi nautice și având o plaje cu un nisip foarte fin și  a carei latime ajunge la cateva sute de metri la reflux. Hotelul Belambra, asezat pe malul oceanului, a sarbatorit deja 100 de ani de când a fost construit, altele mai noi formând promenada unde se pot servi o mare varietate de fructe de mare.

Morgat

De pe cheiul Clubului Nautic se organizează excursii cu barca la grotele săpate de către valurile furtunilor de iarnă în malurile abrute ale golfului. 
De aici am mers la Cap de la Chevre unde se află Le Monument de l'Aéronautique Navale ridicat in anul 1988 în memoria piloților dispăruți in Atlanticul de Nord, lista lor ordonată pe ani începând cu anul 1910 când s-au îmbarcat pentru prima dată avioane la bordul vaselor de război.

Le Monument de l'Aéronautique Navale

Trecând din nou prin Morgat si Crezon m-am îndreptat spre un alt promotoriu, Point Pen Hir unde se află un monument dedicat bretonilor ce au făcut parte din Armata Libera Franceză din Marea Britanie în timpul celui de al doilea război mondial. Monumentul a fost inaugurat de câtre Charles de Gaulle in 1960. 

Point Pen Hir

Pe pereții stâncoși înalți de 70 de metri se pot face cătărări iar pe plaja de la baza promotoriului se practica surf-ul, existaând suportul necesar cu echipament și asistență.
Din păcate urmatorul cap, Point de Toulinguet nu este accesibil, fiind obiectiv militar.

Point de Toulinguet

Foarte bine protejat de vânturile de sud-vest, orășelul Camaret-sur-Mer este un loc unde istoria și arta fac casă bună.

Emblema orasului o reprezintă Tour Vauban, turn construit cu mai bine de trei sute de ani în urmă ca parte a fortificării portului de atunci si intrat astăzi în patrimoniul UNESCO.

Tour Vauban

Lângă turn se află Biserica Notre Dame De Rocamadour și a cărei turlă a fost dărâmată în timpul Războiului Rozelor în 1694. Ea nu a mai fost reconstruită niciodată pentru că legenda spune că sfânta ar fi trimis înapoi ghiuleaua și a scufundat corabia care o lansase. La începutul lui septembrie aici are loc o sărbătoare pentru a celebra memoria celor care și-au pierdut viața pe mare.

Rătăcind pe straduțele înguste descoperi un adevărat Montmartre în miniatură: numeroși artiști locuiesc și pictează aici, inclusiv pe pereții caselor. Fiecare vitrină este o mică expoziție care iți oferă spre vânzare picturi în stiluri și tonuri diferite.

De aici, urmând linia coastei și trecând Podul de l'Iroise peste râul L'Elorn am ajuns in Brest.

Istoria orasului este strâns legată de istoria castelului ridicat în sec. XVII de către Cardinalul Richelieu și care a transformat astfel Brestul într-un port militar, al doilea ca importanță dupa Toulon, aflat în Marea Mediterana. Castelul adăpostește astăzi Musée national de la Marine și este locul perfect pentru a privi atît portul comercial cât și cel militar. Tot de aici se poate admira și Pont de Recouvrance peste râul Penfeld. Pe celălalt mal al râului se află La Tour Tanguy ce adăpostește muzeul orașului. 

Turnul Tanguy si Podul Recouvrance

Brestul a fost practic distrus de Aliați în timpul celui de al doilea război mondial, în ceea ce s-a numit Bătălia Brestului ce a urmat debarcării din Normandia. Orașul a fost reconstruit în anii de după război în stilul arhitectonic al anilor '50. Așa se face că, odată ieșit din zona castelului, orașul devine tern, fără nimic spectaculos la vedere.

În partea esteică, în cartierul Moulin Blanc, se află un imens acvariu, Oceanopolis, cu o suprafata de 9.000 de metri patrati in care pot fi vazute 1.000 de speci si peste 10.000 de animale marine. 

Am lăsat Brestul în urmă, trecând pe lângă fosta baza de submarine a Germaniei naziste și am mers pănă la capătul drumului și la capătul pământului: Point de Saint-Mathieu si Abbay Saint-Mathieu de Fineterre.

Ruinele mânăstirii sunt ale bisericii construie prin secolul XII pe locul în care exista deja o capelă încă din secolul VI. 

Lângă ruine și cele două faruri se află monumentul marinarilor care au murit pentru Franța în primul război mondial și reprezintă bustul unei neveste de marinar așezat pe o coloană si care a fost inaugurat in 1927.

Două au fost lucrurile care m-au însoțit peste tot de-a lungul călătoriei mele în nord-vestul Franței: al doilea război mondial și mareele.

Venind de la aeroportul Beauvais de lîngă Paris cu o mașină închiriată, prima escală am făcut-o în Normandia, la Omaha Beach. Așa am intrat pe linia Zidului Atlanticului, o nebunie nazistă ce se întindea din Norvegia până în sudul Franței atlantice. A fost o fortificație construită de teama invaziei aliaților de pe insula britanică între anii 1942 și 1944, constructie care a fost strapunsă intr-o singura zi la Omaha Beach cu pretul vietii a zece mii de soldati.

De acolo, peste tot pe unde am ajuns pe coasta oceanului, fie în Normandia, fie în Bretania, am întalnit cazemate, buncăre, monumente sau ziduri de beton. 

Mareele au fost un alt element care m-au urmarit și care m-au intrigat: diferențe între flux si reflux de 5-6 metri în zona Brestului, ajungând la 11-12 metri în zona Roscof și St. Malo. De două ori pe zi vedeai fundul nămolos pe care erau împrăștiate barcile ca apoi să le vezi plutind la ancora în același loc. Pescadoarele, bine legate de cheu, se odihneau pe chila la prânz ca seara să pluteasca legănate de valuri. 

Bretania este un tărâm cu o bogată istorie, orașe vechi și frumoase, dar totul amintind mereu de vecinul de la vest, Oceanul Atlantic.