Algarve: Lagos

Barca a ajuns in Algarve in 2015 la intoarcerea din Caraibe participand la ARC Europa-Atlantic Rally for Cruisers-dupa ce cu un an inainte traversasem oceanul de la est la vest. Competitia se termina in Marina Lagos, aflata in regiunea portugheza Algarve.
Numele provine de la ocupatia maura, teritoriu a apartinut intre sec VIII si sec X Emiratului de Cordoba si era asezat in partea de vest a ariei controlate de catre arabi, Al-Gharbe insemnand in araba "vestul".
O data cu anii '60 aici a inceput o dezvoltare puternica a turismului, in special cu turisti veniti din Marea Britanie. Climatul bland, asemanator celui mediteranian, a atras importante comunitati apoi si din Olanda, Germania si tarile scandinave pe langa britanicii deja instalati aici.  Odata cu aderarea Portugaliei la UE, ei au putut detine proprieteti, ca o a doua casa sau chiar s-au mutat definitiv in Algarve.




Pe langa plajele si atractiile naturale in Algarve sunt peste 25 de terenuri de golf top-class, fiind in 2013 si 2014 pe locul intai ca destinatie pentru impatimitii acestui sport.
Au inceput sa se construiasca hoteluri in orase urmate de adevarate complexe turistice in afara lor. Pe langa efectul benefic economic aceste constructii au dus la alterarea mediului natural, construindu-se in zone de coasta a caror frumusete era data tocmai de salbaticia locurilor.
Am ajuns prima data la Faro, principalul aeroport al regiunii,  in octombrie, pentru a verifica starea barcii cat si sa vad daca este pregatita pentru iarna ce urma sa vina. Cu o masina inchiriata am parcurs drumul de 80 de km pana la Lagos odata cu lasarea intunericului. Barca am gasit-o in bune conditii, bine amarata putand sa verific trainicia legaturilor la un vant de pana la 35 de noduri din NV. Marina este foarte bine protejata, fiind la departare de aproximativ un kilometru de ocean, legatura facundu-se pe un canal.


Marina Lagos
Era seara, frig iar in barca erau depozitate peste tot echipamente care stau pe punte in mod normal: barca pneumatica, hidrogeneratorul, colacele de salvare, genovezul si cate si mai cate. M-am hotarat sa caut o pensiune unde sa pot pune capul pe o perna nu pe cine stie ce echipament pe barca.
Am gasit o camera la Apartamentos Marbela pentru doua nopti, cu o vedere frumoasa spre ocean, exact spre intrarea in marina.
Mare lucru n-am facut in doua zile cat am stat pe acolo, cateva poze dintre care una de noapte cu farul de la Punta de Piedad. Am asezat trepiedul printre boscheti am fixat aparatul cand am vazut un alt far, mult mai mic decat cel marin, umbland printre tufe, in spatele lui fiind un om pe un scuter iar in fata lui alergand un caine. In rest, pustiu. Mai si citisem intr-o carte despre facut poze noaptea cca vezi unde te duci penru ca s-ar puea ca nu toti oamenii de acolo sa vrea sa faca poze. M-am lipit de un tufis cu ceva tepi la limita suportabilului si tot alaiul mi-a trecut prin fata. 


Punta de Piedad
Am revenit la inceputul lui martie 2016 in Lagos in idea de a schimba toaleta cu una cu pompa electrica de evacuare si sa schimb capatul cablului cu conector de la radar pentru ca un fir se rupsese in interior si facea contact cand si cand.
Odata ajuns m-am apucat sa fac un pic de ordine pe barca. 
Am inceput cu rezerverle de hrana: am aruncat mancare cumparata de pe ambele maluri ale Atlanticului. Unele expirase de un an altele doar de cateva luni. Am descoperit ca mai aveam mancare speciala pentru alpinisti, hipercalorica, cumparata din Noua Zeelanda in urma cu aproape trei ani dar care pana si ea expirase. Apa de baut am recuperate-o din grab bag, un bidon de 1 gallon, adica 3.7 litru, imbuteliata in Bermuda.
Am ridicat barca pe uscat pentru a putea verifica si starea vopselei antivegetative data in Guadeloupe si eram curios sa vad si chila. La iesire din marina Pointe-a-Pietre din insula franceza am “sters” fundul pietros al apei pentru ca am ocolit o baliza cardinala pe partea gresita. Din fericire nu am vazut nici macar o zgarietura.
Totodata voiam sa schimb si robinetul de evacuare de la chiuveta din bucatarie, blocat de ani de zile. Asta dupa ce am citit ca anul trecut s-a scufundat o barca intre Las Palmas si Mindelo, participanta la ARC, pentru ca a inceput sa ia apa si nu au gasit imediat pe unde intra (echipajul a fost salvat de catre un cargou brazilian, nu fara emotii). Pana la urma am fost sfatuit sa schimb toate cele sapte treceri, cu robinete noi pentru ca toate erau mai mult sau mai putin stricate sau corodate.




Montarea noului vas de toaleta, cu alimentare de la baterie, a fost un succes. A mers din prima si mi-a permis sa folosesc toaleta pe timpul noptii, folosind tancul de retinere si apa de la chiuveta din baie. Vreo doua nopti a fost palpitant sa cobor scara pe intuneric si sa merg vreo suta de metri pana la toaleta din santier.
Sus pe cavalet am mai descoperit ca frigiderul nu mai mergea, a venit un domn, i-a facut plinul cu gaz iar eu am plecat fericit sa cumpar cate ceva pentru micul dejun. Cand m-am intors cu proviziile am vazut ca in frigider era mai cald ca in afara lui. Asta se intampla vineri iar specialistul de luni a plecat in concediu. Problema s-a amanat pentru mai tarziu, dupa ce eu aveam sa fiu plecat.
Apoi incalzitorul WEBASTO nu mai mergea de ceva vreme dar cum fusesem pe la tropice, nu m-a deranjat de loc. Acum urma sa devina o instalatie foarte importanta in timpul verilor britanice.
Am fost intrebat cand am facut ultima revizie si am raspuns cinstit ca de cand am eu barca, adica de noua ani, nu i-am facut niciuna. Asa am aflat ca la maxim cinci ani unitatea trebuie data jos, curatata si verificata. Pentru ca cei de la WEBASTO au livrat aprinzatorul gresit, pentru 24 V, si aceasta lucrare se amana pana dupa paste, pastele catolic, urmand sa fie facuta in marina.
          Racordul de gaz dintre butelie si teava de cupru a cedat si el, fiind un bloc de rugina. Au venit, au constatat si a ramas si el dupa marea sarbatoare.
          Revizia de la motor a gasit releul de pornire blocat, l-am schimbat odata cu filtrele si cu uleiul, pus in Bermuda anul trecut. Motorul a fost spalat si vopsit asa ca acum arata ca nou.
La capitolul imbunatatiri, am facut o mica bancuta in pupa cu structura de inox pentru stat afara, la o cafea, in marina sau pe mare, cand raul de cabina te sacaie. O adevarata opera de arta facuta din inox de niste bravi meseriasi.
Radarul functioneaza acum dupa ce am schimbat cam un metru de cablu, prin inadire intr-o regleta. Am mai schimbat un selector de la lumini, oxidat si el. Se afla sub trecerile cablurilor din catarg prin punte si mai patrunde apa acolo.
O mare realizare pentru mine a fost marcarea lungimii lantului de ancora cu niste piese din plastic care se fixeza in fiecare zala. Avusesm niste zone vopsite dar vopseaua se dusese de mult si nu prea mai stiam cati metri de lant lasam odata cu ancora. Anticipez putin: nu am notat ordinea culorilor asa ca la prima lansare la apa a ancorei nu mai stiam cati metri am lasat.
Nu mai stiam de ce am trei GPS-uri pe barca dar am aflat acum cand a trebuit sa schimb unul care s-a defectat intre Bermuda si Azore. Din fericire nu era cel legat la plotter ci cel legat la DSC (Digital Selective Call) si la Navtex. Primul GPS l-am montat odata cu plotterul si comunica pe un protocol dezvoltat de Raymarin, mai precis de Autohelm, numit SeaTalk. Cand am montat statia VHF cu DSC am avut nevoie de coordonate penru a fi transmise automat, in caz de primejdie. Statia accepta doar protocolul NMEA 0183 asa ca a trebuit sa mai montez un GPS. Al treilea a venit la pachet cu AIS-ul (Automatic Identification System). Navtexul este bine sa aiba o informatie despre coordonate, altfel iti ofera prognoza vremii si din Marea Nordului cand tu esti in Marea Egee. Functionand pe unde medii, 513 KHz, in conditii atmosferice propice, receptioneaza informatii de la mare distanta. GPS-ul il ajuta sa afiseze doar informatiile de la statiile aflate in jurul tau.
Din Noua Zeelanda mi-am adus o saltea electrica pentru noptile friguroase. Acum am folosit-o in fiecare noapte cand temperatur ajungea intre 8⁰C si 12⁰C. Am dormit excelent, invelit cu un sac de dormit, dimineata pe la sase porneam aerotema pentru un mic dejun fara clantanit de dinti. Problema este a energiei electrice consumate. In santier, ca si in marine, sunt conectat la reteaua de 230V pe cand in mers sau la ancora ma bazez doar pe baterii si ce mai imi dau cele trei surse: panouri solare, 260W, hidro-generatorul, pana spre 200W pentru o viteza de 6 noduri, si puletele, asa cum este alintat generatorul eolian, care are putere mica, poate maxim 60W pentru un vant de 20 de noduri.
Acum am facut masuratori si am notat urmatoarele valori ale curentului cerut pe cele 3 pozitii: 2.9 A, 3.8 A si 4.8 A la 12V. Alimentarea se face printr-un invertor 12 V/ 230V. Ma pregatesc pentru nopti reci si este important sa o pot folosi si cand nu sunt alimentat de la mal. La ancora singura optiune, noaptea, este generatorul eolian dar in el eu nu am prea mare baza. In mers lucrurile se schimba daca am sa cobor hidro-generatorul: cred ca as putea folosi chiar treapta 3, depinde de cat de repede merge barca. Panourile solare chiar ajung spre puterea maxima cu conditia sa fie perfect curate si soarele sa le “vada” cat mai perpendicular. In prima traversada, cand inca nu aveam hidro-generatorul, jumatate din zi randa se afla intre soare si panouri. A fost nevoie sa pornesc motorul cateva ore in fiecare noapte pentru a mentine bateriile incarcate. Un alt motiv a fost ca nu prea am avut senin, mergand pe undeva pe la paralele 14⁰ si unde norii sunt mai tot timpul prezenti. Cateodata chiar violenti ca thunderstorm ori squal.
Odata ajuns in Lagos am crezut ca orasul graviteaza in jurul marinei dar orasul are propria viata, propria oferta, independent de marina. Plimbandu-ma pe strazile animate din orasul vechi intelegi de ce site-ul TripAdvisor a clasat orasul pe primul loc in 2012 ca destinatie turistica in lume in locuri aflate in dezvoltare.
Istoria inecepe cu asezarile triburilor celtice care au fost aliati cu Cartagina impotriva romanilor in razboaiele punice fiind apoi integrat in regiunea romana Lusitania sub numele de Lacobriga. In sec. VIII au cunoscut ocupatia maurilor care a redenumit locul Zawaia (laguna, lac) si care au fortificat orasul construind un un castel ce mai poate fi vazut si astazi. Istoria evului mediu este zbuciumata, asezarea orasului fiind la confluenta geografica si de interese a celor puternici.
Intre 1576 si 1755 Lagos a fost capitala regiunii Algrarve pana la cutremurul devastator ce a a avut epicentru la 200 km VSV de Capul St. Vicente si o magnitudine estimata intre 8.5-9 pe scara Richter, cutremur ce a distrus aproape in intregime si Lisabona si a dus la accentuarea declinului Portugaliei ca mare putere maritima.
De aici au plecat expeditiile de explorare si cucerire din epoca descoperirilor care au transformat Portugalia intr-o putere coloniala de prim rang.
In Lagos a fost si prima piata de sclavi din Europa incepand cu anul 1444.
Zona veche este astazi o zona pietonala bogata in magazine, restaurante si cluburi. Atmosfera este una destinsa, placuta in serile animate si unde auzi la fiecare pas o alta limba straina. O plimbare pe sub bolta de intrare in vechiul castel, pe langa ramasitele zidului ce inconjura orasul candva trebuie sa se temine cu o masa cu peste la meniu, preparat pe gratar cu carbuni sau pregatit in mod traditional intr-un vas cu capac numit cataplana.


Praça da República
Plajele ce se intaind de la intrarea in marina si pana la Punta da Piedad alterneaza cu stanci cu forme stranii, sapate in calcar de catre valurile oceanului si de vanturile ce sufla cu putere din vest in timpul iernii. Prima plaje, chiar la intrare pe canalul ce duce la marina, este Praia da Batata, adica plaja cartofilor.
Cea mai renumita, de departe, este Praia Dona Ana, considerata cea mai frumoasa din Algarve si aflata la 30 de minute de mers pe jos din centrul orasului. Un ghid local mi-a spus ca este cea mai frumoasa din lume si unde vin mari personalitati sa isi petreaca vacanta, inclusiv Ronaldo.


Praia Dona Ana
Punta da Piedad este locul in care trebuie vazut un apus de soare cand rocile din calcar capata un o culoare rosie greu de descris. Aici se afla farul si o scara care iti permite sa atingi apa de la baza rocilor ca sa te convingi ca este reala, in culori de smarald.


Ponta da Piedad