Pe cand lucram, aveam un vis: sa stau o luna pe barca fara sa sune telefonul, sa nu am grija TVA-ului, grija cui nu a platit, ce furnizor ne-a blocat si intarziem livrarea sau ca vine ziua de salarii.
Nu stiu daca din toamna nu ma voi intoarce la plata TVA-ului dar pana atunci imi urmez visul.
Marti 6 august, spre pranz, am pornit agale cu masina catre Giurgiu avand in fata 1497 km de parcurs in cate zile voiam eu, fara graba dead line-ului. Asa se face ca i-am parcurs in doua zile, conducand cate 750 km pe zi, trecand in tromba pe langa Gallipoli, Troia, Bergama, Patara, locuri in care imi propusesem sa opresc. De ce nu am facut-o? Pentru ca ma grabeam... Un prieten, rentier si fara treaba, imi spusese odata ca cel mai greu ii fusese sa invete sa nu se mai grabeasca. Eu vad ca mai am de lucrat la acest capitol.
In Izmir am reusit sa ma ratacesc, motivul este insa interesant. Am un program de navigatie rutiera pentru toata Europa pe iPad, facut de Garmin, dar fara Turcia. Aveam de ales intre cel de navigatie aeriana si cel de navigatie maritima unde mai apar si drumurile. L-am ales pe cel pentru avion dar programului ii lipsea o bucata din centura ocolitoare a orasului asa ca m-am trezit in haosul oriental al Izmirului. Cum in "Google we trust" am iesit cu Maps-ul lor, via internet, cu 6 euro Mb... Mai tarziu am vazut ca cel maritim, facut de Navionics, avea bucata de drum.
Drumul pana in Antalya, daca acolo aveti treaba, ar trebui facut in cateva zile,una pana in Canakale si restul pana la destinatie.
Trec peste Troia, Efes si alte atractii exasperant de promovate si va propun sa faceti dreapta dupa ce ati trecut de Fethyie aproape 30 km, intr-o mare si bine semnalizata intersectie, catre Kas si Finike.
Drumul va va duce in final tot in Antalya insa dupa cativa zeci de kilometri veti merge pe o sosea de coasta taiata in stanca plus locuri de o frumusete rara si pline de vestigii de istorie antica.
Daca v-ati luat inima in dinti si ati facut la dreapta, o prima oprire ar trebui facuta in Saklikent unde este cel mai lung canion din Turcia, 18 km.Exista indicatoare catre stanga spre canion din drumul principal, distanta fiind de 20-30 km pana la el.
Intrarea in canion se face pe o punte din lemn, bine ancorata in peretele stancos dupa care urmeaza traversarea raului, izvoarele principale fiind chiar la intrare. Apa, ca de izvor, rece ca gheata, se traverseaza tinandu-te sanatos de o franghie intinsa intre cele doua maluri.
Au fost descoperite 16 pesteri de-a lungul intregului traseu, pe alocuri inaltimea peretilor fiind de 600 de metri.
Se poate merge pe cont propriu sau organizat acolo insa e cam bulibaseala, ca sa zic asa. Organizat prezinta avantajul ca se ocupa altii care vorbesc si limba localnicilor insa se merge doar un kilometru in canion.
Eu am mers din Kas cu 70 TL, aproximativ 30 de euro, cu o firma de turism.
Drumul se face cu masini fara ferestre, doar acoperis de prelata.
La primul popas ti se ofera Turkish tea si, pentru 5 TL, pungi pline cu baloane umplute cu apa pentru lupta pe viata si pe moarte ce se va da mai tarziu.
Eu nu am cumparat pentru ca m-am gandit ca se vor aseza doua ostiri fata in fata si se vor uda din cap pana la picioare, sau un fel de paint ball, un bun prilej de a face poze.
M-am inselat amarnic, fiind eu insumi o victima colaterala. Batalia se dadea intre masini, vreo patru la numar, care se depaseau una pe alta, tiruri de baloane zburand dintr-o parte in alta. Apoi mai opreau si pe unde un copil statea pe marginea drumului cu un furtun in mana cu o apa rece ca gheata, numai buna de spalat interiorul masinii, cu pasageri cu tot.
Partea ingrijoratoare era insa ca si soferii erau inarmati cu pistoale cu apa si participau la conflict. Si asta pe drum national, cu alte masini care circulau cu treaba lor. Singurul gand serios care mi-a trecut prin minte in toiul luptei a fost ca nu spusesem nimanui unde imi este asigurarea medicala.
Din motive de foarte multa umezeala, nu am scos aparatul de fotografiat din rucsac, care rucsac era si el bagat intr-un sac de plastic distribuit de ghid inainte de inceperea ostilitatilor.
Dupa canion, a urmat ceva rafting in josul raului, "barcile" fiind de fapt niste camere de masina imbracate intr-o husa din prelata. Partea cu adevarat dureroasa era ca intra apa aflata la cateva sute de metri de izvoare asa ca stateai cu fundul si nu numai in apa rece ca gheata. Si drumul dureaza vreo jumatate de ora...
Dupa ce ne-am dezmortit si am inceput sa simtim toate partile corpului, am pornit catre fascinanta baie de namol. Cand am ajuns noi, un grup era deja bagat pana la gat in noroi, sub indrumarea si apasarea mistica a incantatiilor unui adevarat guru al mlastinei.
Dupa ce ne-am dezmortit si am inceput sa simtim toate partile corpului, am pornit catre fascinanta baie de namol. Cand am ajuns noi, un grup era deja bagat pana la gat in noroi, sub indrumarea si apasarea mistica a incantatiilor unui adevarat guru al mlastinei.
Apoi colegii mei au intrat si ei dar intr-o balta separata, neavand incredere in preotul mlastinei.
Exprimandu-mi uimirea cum pot unii oameni sa se prosteasca in asa hal, un vecin de scaun din Istanbul, persoana importanta in reteau de vanzari a unui fabricant german de masini, mi-a spus ca daca ar vedea pe unul dintre partenerii lui intr-o astfel de poza, iar taia limita de credit imediat. Intr-una din pozele de mai sus apare si el cu sotia.
Au uramat inca doua opriri la cate o plaje inainte de a ajunge in Kas, la lasatul inunericului.
Exprimandu-mi uimirea cum pot unii oameni sa se prosteasca in asa hal, un vecin de scaun din Istanbul, persoana importanta in reteau de vanzari a unui fabricant german de masini, mi-a spus ca daca ar vedea pe unul dintre partenerii lui intr-o astfel de poza, iar taia limita de credit imediat. Intr-una din pozele de mai sus apare si el cu sotia.
Au uramat inca doua opriri la cate o plaje inainte de a ajunge in Kas, la lasatul inunericului.
Zona peninsulara ce se intinde de la Dalaman pana la Antalya era cunoscuta in antichitate ca Lycia, tara luminii.
Inainte de a vedea mormintele sapate in stanca la Kaunos si Fethyie sau sarcofagul din piatra din Kas am crezut ca toate indicatoarele spre obiective turistice in culoare maro te duc catre o mostenire lasata de greci, cand au fost goniti in insule. Apoi am inceput sa descoper ca partea de sud a ceea ce azi numim Turcia a avut propria istorie antica, impletita cu cea mediteraniana, cum este si firesc. Doua civilizatii, vecine, s-au gasit in sudul Anatoliei, Lyciana si Cariana, cea din urma fiind cumva pe unde-i Bodrumul si Marmarisul de astazi.
Lycia are o istorie veche, mergand pana in epoca bronzului, fiind cel mai vechi trib din Anatolia.
Ii gasim aliati cu troienii, condusi fiind de un anume Sarpedon, particpa in 480 BC cu 50 de nave la lupta impotriva persilor pusi pe cucerirea Greciei. L-au ajutat pe Alexandrul Cel Mare in campania impotriva persilor iar Roma, in 167 BC, le acordat independenta. Atunci s-a format Liga Lyciana printr-o uniune de 23 de orase. Liga avea un senat cu un congres anual tinut toamna unde se aprobau problemele de aliante, aspectele economice, organizarea militara etc. alegandu-se si un conducator pentru anul urmator.
L-a sustin pe Cezar in razboiul impotriva lui Pompei, devenind provincie romana sub Augustus.
 |
| Patara |
In anii 141 si 240 provincia a fost devastata de cutremure.
O data cu raidurile arabe din secoulu 8 , orasele lyciane incep sa dispara unul cate unul.
Astazi mai exista 36 de asezaminte ale acelor vremuri, ca Patara, Xanthos, Komba, Pinara, Letoon, doar ca sa pomenesc cateva.
Cea mai mare concentratie a ruinelor lyciane sunt in zona Kas-Finike, pe drumul catre Anatalia.
Dupa aventura din Saklikent urmatoarea oprire ar putea fi Kalkan, un orasel aflat in fundul golfului cu acelasi nume.
Orasul poate fi o escala pentru o noapte, cazarea la Hotelul Pirat, aflat chiar pe malul portului, fiind o optiune corecta.
Anul trecut in iulie am dormit acolo, parasind barca la adapostul digului din port. Nu era nicio boare de vant iar temperatura se ducea spre patruzeci de grade. A fost o desfatare aerul conditionat de peste noapte.
Pentru o masa cu meniu bogat si mancaruri bine gatite restaurantul Aubergine este alegerea inteleapta, chiar daca preturile sunt cu putin piper.
Peste zi, guletele fac excursii in golf sau la insulele de la intrarea in el, pentru baie, plaje si barbecue la bord.
In anul 1925, cand s-a facut schimbul de populatii intre Turcia si Grecia, grecii care au traiat aici au plecat fie langa Atena fie in Australia. Cei de langa Atena au intemeiat imediat satul Kalamaki iar urmasii lor mai vin si astazi sa viziteze orasul.
Dupa aventura din Saklikent urmatoarea oprire ar putea fi Kalkan, un orasel aflat in fundul golfului cu acelasi nume.
 |
| Kalkan |
Orasul poate fi o escala pentru o noapte, cazarea la Hotelul Pirat, aflat chiar pe malul portului, fiind o optiune corecta.
Anul trecut in iulie am dormit acolo, parasind barca la adapostul digului din port. Nu era nicio boare de vant iar temperatura se ducea spre patruzeci de grade. A fost o desfatare aerul conditionat de peste noapte.
Pentru o masa cu meniu bogat si mancaruri bine gatite restaurantul Aubergine este alegerea inteleapta, chiar daca preturile sunt cu putin piper.
Peste zi, guletele fac excursii in golf sau la insulele de la intrarea in el, pentru baie, plaje si barbecue la bord.
In anul 1925, cand s-a facut schimbul de populatii intre Turcia si Grecia, grecii care au traiat aici au plecat fie langa Atena fie in Australia. Cei de langa Atena au intemeiat imediat satul Kalamaki iar urmasii lor mai vin si astazi sa viziteze orasul.
Kas, pe numele antic Antiphellos, este mai mare decat Kalkan si poate fi un loc pentru o vacanta de cat timp ai la dispozitie.
Cu peste 100 de hoteluri in si in jurul lui, Kas poate oferi cazare pentru toate pretentiile si pe masura buzunarului. Multe dintre ele se afla pe peninsula aflata la vest de oras, cu vedere catre insula greaca Kastellorizo.
 |
| Kas |
Cu peste 100 de hoteluri in si in jurul lui, Kas poate oferi cazare pentru toate pretentiile si pe masura buzunarului. Multe dintre ele se afla pe peninsula aflata la vest de oras, cu vedere catre insula greaca Kastellorizo.
 |
| Kastellorizo |
Aici incepem sa intalnim sarcofagele ramase de la lycieni, chiar si in piata orasului.
Ce ar fi de facut?
Plaje si baie intr-una dintre cele mai curate ape ale Mediteranei, scufundari de pe vaporase dotate cu toate cele necesare si, nu in ultimul rand, excursii de zi sau de noapte la vecini, pe insula Kastellorizo sau la insula turceasca Kekova. Plecarile se fac din portul orasului in jurul caruia se afla restaurante, magazine si frizerii. Pentru 25 TL poti sa te tunzi si sa traiesti experienta arsului parului din urechi cu o mica festila.
Tot de aici poti explora muntii din nord unde sunt doua varfuri de peste 3000 m, dar mai trebuie studiat cu cine si cum se poate face asta.
Eu am mers catre Elmali, pe sub Varful Uyluk, incercand sa patrund mai adanc pe munte pe la Gombe. Odata iesit din drumul national, se termina turismul,nu mai exista semne, drumurile sunt pline cu bolovani si doar cu o masina de teren adevarata, nu cu una de urcat bordura, mai poti inainta.
Cu vaporasul sau cu masina trebuie ajuns la Üçağız, la vreo 30 km est de Kas.
Aflat pe malul uni golf, numele inseamna "Trei guri" de la cele trei rauri care se varsa aici. Din acest motiv apa nu mai este chiar albastru-violet ci capata nuante verzi.
Satul nu mai este ceea ce era prin anii '90, o asezare de pescari aproape rupta de lume: se ajungea sau pleca de aici numai cu barca.
Mai exista si astazi curse regulate cu vaporasul inspre si dinspre Kas dar exista si sosea asfaltata de acces unde, cu putina atentie, veti zari la marginea drumului un mormant lycian sapat in piatra:
Oricum, autoritatile au limitat drastic constructia de noi case insa la malul portului restaurantele si-au facut loc unul cate unul. Exista si cateva pensiuni cu un numar limitat de locuri si este hotarat sa nu se permita constructia de hoteluri.
De aici se poate merge pe jos pret de vreo jumatate de ora catre Kalekoy, "Satul castelului" in limba turca. In antichitate numele lycian era Symina.
Dupa un mic santier pentru reparat barci si o guleta esuata, va incepe urcusul catre cetate.
 |
| Piata din Kas, langa un sarcofag lycian |
Ce ar fi de facut?
Plaje si baie intr-una dintre cele mai curate ape ale Mediteranei, scufundari de pe vaporase dotate cu toate cele necesare si, nu in ultimul rand, excursii de zi sau de noapte la vecini, pe insula Kastellorizo sau la insula turceasca Kekova. Plecarile se fac din portul orasului in jurul caruia se afla restaurante, magazine si frizerii. Pentru 25 TL poti sa te tunzi si sa traiesti experienta arsului parului din urechi cu o mica festila.
 |
| Portul Kas |
Tot de aici poti explora muntii din nord unde sunt doua varfuri de peste 3000 m, dar mai trebuie studiat cu cine si cum se poate face asta.
Eu am mers catre Elmali, pe sub Varful Uyluk, incercand sa patrund mai adanc pe munte pe la Gombe. Odata iesit din drumul national, se termina turismul,nu mai exista semne, drumurile sunt pline cu bolovani si doar cu o masina de teren adevarata, nu cu una de urcat bordura, mai poti inainta.
 |
| Varful Uyluc |
Cu vaporasul sau cu masina trebuie ajuns la Üçağız, la vreo 30 km est de Kas.
Aflat pe malul uni golf, numele inseamna "Trei guri" de la cele trei rauri care se varsa aici. Din acest motiv apa nu mai este chiar albastru-violet ci capata nuante verzi.
 |
| Intrarea in golf, cu Insula Kekova in fundal |
 |
| Üçağız |
Oricum, autoritatile au limitat drastic constructia de noi case insa la malul portului restaurantele si-au facut loc unul cate unul. Exista si cateva pensiuni cu un numar limitat de locuri si este hotarat sa nu se permita constructia de hoteluri.
De aici se poate merge pe jos pret de vreo jumatate de ora catre Kalekoy, "Satul castelului" in limba turca. In antichitate numele lycian era Symina.
Dupa un mic santier pentru reparat barci si o guleta esuata, va incepe urcusul catre cetate.
Odata inceput, te intampina nenumarate sarcofage din piatra raspandite pe coasta si pe creasta dealului ce se inalta la aproape 80 de metri deasupra apei.
Castelul a fost construit in perioada medievala cu rol de aparare impotriva piratilor ce salasuiau pe insula de vis-a-vis, Kekova.
In interiorul lui se gaseste cel mai mic teatru din perioada lyciana pentru maximum 300 de spectatori.
In urma cutremurilor pomenite cat si a altora de intensitate mai mica, unele morminte din piatra au ajuns in apa.
Ca si in Üçağız, exista o oferta limitata de cazare si cateva restaurante. Aprovizionarea facandu-se exclusiv pe mare, preturile sunt mai ridicate decat in Kas, de exemplu.
Pe langa cateva pensiuni, exista si un mic hotel cu preturi incepand de la 80 de euro camera dubla.
Pe langa excursiile cu barcile in jurul satului, se mai poate dovedi inca o data partenerei dragostea ta...
... sau partenerului.
O surpriza au fost fructele cactusului numit popular "limba soacrei" sau savant spus, opuntia vulgaris. Delicioase dar trebuiesc culese cu un cleste si decojite fara a le atinge pentru ca au niste tepi foarte fini de care nu scapi usor.
Am mancat pentru prima oara si sunt delicioase, ma rog, daca treci peste cum se cheama popular planta.
Castelul a fost construit in perioada medievala cu rol de aparare impotriva piratilor ce salasuiau pe insula de vis-a-vis, Kekova.
In urma cutremurilor pomenite cat si a altora de intensitate mai mica, unele morminte din piatra au ajuns in apa.
Ca si in Üçağız, exista o oferta limitata de cazare si cateva restaurante. Aprovizionarea facandu-se exclusiv pe mare, preturile sunt mai ridicate decat in Kas, de exemplu.
Pe langa cateva pensiuni, exista si un mic hotel cu preturi incepand de la 80 de euro camera dubla.
Pe langa excursiile cu barcile in jurul satului, se mai poate dovedi inca o data partenerei dragostea ta...
... sau partenerului.
O surpriza au fost fructele cactusului numit popular "limba soacrei" sau savant spus, opuntia vulgaris. Delicioase dar trebuiesc culese cu un cleste si decojite fara a le atinge pentru ca au niste tepi foarte fini de care nu scapi usor.
Am mancat pentru prima oara si sunt delicioase, ma rog, daca treci peste cum se cheama popular planta.