02-04.05.2013
Initial m-am gandit sa nu povestesc despre satul Cund, acolo unde am petrecut trei nopti, pentru ca mi s-a parut atunci ca ar putea sa nu fie interesant insa cu trecerea timpului, o luna de atunci, imi dau seama ca am trait o poveste frumoasa si m-am hotarat sa o impartasesc si spre bucuria altora.
Iuliana este o mare iubitoare de animale si este abonata la o revista de catei din Germania. Intr-unul din numere a gasit un articol scris la superlativ despre cum iti poti petrece o vacanta in Transilvania in satul Cund, cu catel cu tot.
Tot ea mai auzise de la unii angajati ai ambasadei germane despre cat de frumos este acolo, asa ca ne-am hotarat ca de 1 Mai sa ne ducem sa vedem locurile.
De ajuns se ajunge usor, de la Dumbraveni, situat intre Sighisoara si Medias, faci dreapta si pornesti pe un drum pietruit printre dealuri si paduri pret de vreo 14 km si ajungi la Cund.
Fara vorba, este un sat uitat de vreme si nu este in calea gratarelor de duminica.
Am aflat una-alta de pe site-ul de promovare al Pensiunea Valea Verde unde am facut foarte comod si rezervarea on-line. Amuzant a fost sa aflam acolo ca am fost primii clienti care au folosit formularul de pe site pentru rezervare.
Cu toate ca satul este pierdut de lume printre dealuri, germanul Jonas Schäfer a ajuns pe aceste meleaguri cu niste programe de ajutorare, s-a indragostit de locuri si a decis sa ramana acolo.
In prima seara am fost la cina cu un tricou cu insemnele fabricantului suedez de barci Hallberg Rassy, l-a recunoscut imediat si am ascultat multe povesti despra mersul cu vele in Marea Baltica. Aventurile lui cu barca incep din copilarie, incurajat fiind de tatal lui, mare iubitor de vele si apa.
Cazarea se face in apartamentele din pensune, apartamente care sunt niste casute adunate in jurul restaurantului.
O alta varianta este cazarea in sat, in niste case renovate de catre Jonas si care au tot confortul unei cazari de minim 3 stele, sa zicem.
Noi am mers cu Nelson, beagle-ul nostru, asa ca am optat pentru o casa cu curte, pentru doua persoane: Casa Varga.
 |
| Poarta si fata dinspre strada a Casei Varga |
 |
| Curtea casei |
Satul Cund este asezat la intretaierea a doua vai, printre dealuri verzi si este dominat de biserica satului:
 |
| Cund |
 |
| Biserica satului |
Am aflat ca Jonas a reparat deja acoperisul bisericii si a platit un mester din Medias sa repare orga. In viitor va fi si un pastor acolo si cred ca vestea despre concertele de orga din Cund va strabate Europa.
 |
| Intrarea in sat dinspre Dumbraveni, asa cum a fost vazuta de Nelson intr-o dupa-amiaza |
Cine sunt clientii?
Cand am fost noi am nimerit cu angajati ai ambasadei Germaniei si a SUA, o pereche de englezi, doua-trei perechi de romani si, foarte important, unul din bucatarii de la Radisson Blu. De ce este el important? Cred ca venise sa schimbe ceva experienta si sa plece cu retete noi.
Bucataria de la Valea Verde este punctul forte si ar putea rivaliza cu orice restaurant cu multe stele Michelin.
Am plecat ingrijorat acolo pentru ca ma stiu, nu m-as fi putut abtine de la o mancare traditionala in Ardeal sau de la o palinca cu "margele" insa nu a fost cazul.
Noi am avut demi-pensiune, micul dejun excelent, insa piesa de rezistenta a fost cina.
Meniul servit in cele trei seri spune totul:
- supa de macris cu ou romanesc;
- pui vidat cu tagliatele si morcov fiert;
- panacota cu zmeura si cafea;
- supa de sparanghel cu trufe;
- salau cu sparanghel si paste;
- sorbet de mure cu menta si prosecco;
- branza cu trufe;
- supa gazpacho;
- sparanghel cu sos olandez, o felie mica de sunca de Mangalitza si cartofi fierti;
- placinta cu branza;
In a treia seara ni s-a servit de proba inghetata de macris. Era prima oara cand incercau asa ceva.
Vinul casei era special facut pentru ei de podgoria La Certa.
Vinul casei era special facut pentru ei de podgoria La Certa.
De plimbat ne-am plimbat pe dealuri, intr-un verde crud, de primavara, inconjurati de animale iesite la pascut.
Pentru un buget de 333 de euro, cazare si demi-pensiune, am petrecut trei zile departe de zgomotele si obsesiile lumii, ne-am simtit cu adevarat relaxati si odihniti.
