De la Rhodos la Karpathos

Rhodos

25.06

Lindos se afla pe Insula Rhodos dar am impartit statul pe aici in doua parti, o zi Lindos si o zi in partea de sud a insulei. 

Inchiriasem masina cu o seara inainte pentru 40 de euro,de dimineata de la opt si jumatate pana seara la ora noua. La ora stabilita am fost la un restaurant de pe plaja, unde m-am intalnit cu un domn din Braila ca sa imi predea masina, un Opel Astra. Lucra de opt ani aici si acum dorea sa se intoarca, se casatorise cu o aradeanca si vroia sa deschida un atelier de dezmembrat masini in vestul tarii.

M-am intors la Droeppelmina pentru micul dejun, cu ultimile oua luate de la turci, am hranit pestii din imensul acvariu pe care si noi pluteam si am pornit. Debarcarea din barca pneumatica pe plaja nu a fost chiar un succes. Iuliana s-a udat complet din cap pana la picioare iar eu tricoul si pantalonii scurti, dar am avut noroc ca aparatul foto a scapat uscat.
Noroc ca deja erau 26 de grade. 
La chioscul de la care am luat o apa si o inghetata vindea un domn trecut bine 60 de ani si caruia i s-a luminat fata cand a auzit ca suntem din Romania. Avusese o prietena din Brasov, Livia, pe care se pare ca o iubise mult.

Am iesit din harmalaia generala din Piata Mare dirijati de trei politisti si am pornit spre sud, spre  Kattavia, prima oprire fiind la Plaja Prasonisi, la capatul insulei.

Plaja este o punte de nisip fin care leaga Rhodosul de o isulita numita Prasso. O data ajunsi pe plaja, lumea s-a schimabat complet. De la tinutele de mers la plaje sau la taverna am trecut brusc la lume costumata in neoprene, botosi de cauciuc si, uneori, casti de protectie, iar media de varsa a scazut dramatic. Erau insa si domni cu parul mai alb, asta pentru moralul meu.
Aici este un loc renumit pentru wind si kite surf. 

Vantul este generos vara, Meltemi sufland dupa cum ii este felul din nord-vest si vest, printre Rhodos si Karpathos. Chiar daca noi parasisem barca la ancora in Lindos in calm plat aici vantul sufla cu 15-20 Kt.
Inainte de a te lansa la apa, sunt obligatorii orele pe simulator, cu vesta de salvare si casca de protectie pe tine, Doamne fereste de vreun accident!

Un spectacol de culoare in continua miscare in stanga si in dreapta noastra.

Traffic jam 

.

Un fluture urias

Ne-am plimbat pe plaja, am facut poze si ne-am lasat invitati de un bulgar ce stia vreo doua vorbe in romana pe o terasa pentru o apa si un cafe frape. Spectacolul continua sub ochii nostri, un dute-vino spectaculos, sub lumina soarelui arzator.

Iesim de pe plaja si continuam drumul pe coasta spre satul Monolithos, cam 30 de kilometri, ce isi trage numele de la o stanca inalta de 240 de metri (lithos in limba greaca) ce se inalta singuratica intre pantele dealurilor si mare. 

Pe varful stancii a fost construit cu multe secole in urma un castel, apoi un altul peste ruinele celui vechi ca in secolul XV sa se construiasca doua capele,  Sf. Panteleimon and Sf. Gheorghe. Stanca a fost una dintre cele patru fortificatii importante ale insulei Rhodos.

Ca sa ajungi la ele, trebuie sa urci printre pini pret de un sfert de ora. Ajuns sus, imaginea marii si a imprejurimilor te lasa un pic fara aer in primele momente, pana iti revine si pulsul la normal dupa urcus.
Lumea se pozeaza in diverse ipostaze, de cuceritor ajuns in varf sau in Julieta iesita la fereastra. 

Mergem mai departe spre nord-est si oprim in Siana unde facem o pauza  pentru un telefon, doua, si admiram o moderna biserica din perioada motivelor circulare in arhitectura canonica.

Pentru ca in ghid se sustinea sus si tare ca mancare mai buna ca in Skala Kamirou nu gasim pe aceste meleaguri, ne-am abatut pe acolo si am impartit o salata greceasca si doua copane de caracatita, portia mea, pentru ca pestele Iulianei era uscat si fara gust.
De aici se organizeaza excursii la Insula Chalki, sau Halki, aflata la 10 NM. Insula, cu o suprafata de 28 km patrati este cea mai mica insula locuita permanent din Dodecaneze.

Parasim drumul de coasta, spre centrul insulei, catre satul Archipoli, nu inainte de a lasa in urma capra cu doi iezi care circula regulamentar, pe partea stanga a drumului.

Dupa ce am trecut de sat, sa zic la vreo 5 km, se face un drum spre dreapta spre "7 izvoare"
In Grecia am fost doar vara si am vazut insulele brazdate de albiile raurilor secate (vorbesc de Cyclade si Dodecaneze, nu si de insulele Egeei de Nord). Iarna cred ca pe acolo curge apa dar vara nici vorba. Cunoscandu-le imaginatia bastinasilor, am crezut ca este o alta figura de stil, cel mult o albie cu prundis. Ca exemplu de relativitatea cifrelor la greci, Dodecanezele sunt formate din 12 insule mai mari, 150 mai mici dintre care 26 sunt locuite. 
De data asta m-am inselat!

 Izvoarele existau si erau chiar in numar de sapte, iar apa forma un rau ce pornea zglobiu la vale spre bucuria gastelor si a ratelor.

La cativa zeci de metri de la izvoare, o parte din apa pornea pe un tunel lung de 185 m iesind intr-un lac inconjurat de verdeata. Tunelul are inaltimea de 1.80m si latimea de 80 cm si este accesibil, apa care curge pe fundul lui nedepasind 20 cm. L-am parcurs cu apa pana la glezne, o binecuvantare dupa atata urcus si mers pe jos, pe intuneric complet.

Iesirea din tunel

Mai la vale, ca sa fie tacamul complet, apa cadea intr-o cascada de aproximativ 10 m inaltime.

Am pornit spre inserat catre Lindos unde ne astepta Batrana Doamna la ancora.
Pe drum am umplut rezervorul cu motorina, insa indicatorul abia se ridicase un pic, asa ca am sunat la firma de inchirieri sa le spunem ce si cum.

26.06

Am mai  pus vreo patruzeci de litri de apa aduși cu dinghy în bidoanele de cinci litri și am pregătit micul dejun la bord,cafea si croisante turcești cu ciocolată.

Pe la zece am scos ancora, nu făra emoții, fundul fiind pietros iar lantul, plimbat de vant si curent, forma o frumoasa floricica (lasasem prea mult lant).
Avem de parcurs 54 NM până în Karpathos pe o prognoza de vant de 20kt, vant mediu, Asta inseamna ca putem sa ne asteptam si la 25 kt, adica o forta 6 dupa Lordul Beaufort.

Vântul abia adia așa că am pornit cu motorul spre sud-vest, paralel cu țărmul insulei. Am trecut pe lăngă stânca pe care se află templul transformat în cetate și prin fața intrării în micul golf Sf. Pavel. Vazuta de pe mare, realizai ca nu e joaca de copil sa te apuci sa ataci castelul cu catapulta, sulita si arcul cu sageti.

Dupa ce am lăsat în urmă căteva stânci răzlețe, plecate de la mal, drumul nostru s-a îndepărtat de la tarm, odata cu adancirea golfului.
Am vazut in departare, inainte de a parasi malul insulei, zmeiele celor de la kitesurf.

Pasajul dintre Rhodos si Karpathos are cam 32 NM însă este deschis către nord-vest, în această direcție ne mai fiind nicio insulă vreo sută, o sută cinzeci de mile. Valurile pot atinge inaltimi de patru, poate cinci metri la vânt de 35-40 kt, viteza obișnuită în iulie și august cand Meltemi isi cam face de cap.

Meltemi eate un vânt regulat ce suflă din nord-est în nord, din nord in centru și din vest în sudul Mării Egee. Se formează prin apariția unui câmp de joasă presiune peste Podișul Anatoliei. Fiind o zona aridă, în iulie și august temperaturile sunt ridicate aici, rarefiind aerul si având ca efect producerea puternicul vânt ce sufla in Egee, cu viteze de pana la 40 kt (forta 8 pe scara Beaufort). Vântul suflă zile în șir, cu mici scăderi în intensitate noaptea. Uneori, la cativa ani, pot fi furtuni cu vanturi de 100 km, adica forta 10.
De la cursul meteo, barcagii stiu cum este cu low pressure-ul si invarteala vantului, invers acelor de ceasornic. 

Noi am fost norocoși, vântul a respectat prognoza, așa că am zis să punem velele însă am avut o problemă cu tamburul care, prin rotire, strânge sau dă drumul velei din prova, numita foc. Saula de control s-a înfășurat prin exteriorul tamburului și când am vrut să reduc suprafața focului am văzut că este blocat. 
Iubesc să stau în prova, pe vânt și valuri și să descurc saule! Cel mai bine este sa nu te uiti in jur, sa te gandesti ca esti undeva, pe o plaja cu cocotieri si te mai uda cate un val din cap pana in picioare. Orice ai face, trebuie sa poti sa iti eliberezi o mana ca  sa iti stergi apa de pe fata, pentru a vedea la ce trebaluiesti.

După ce am deblocat sistemul, am desfăcut școta focului și l-am roluit manual înapoi pe strai.

Am zis ca văd eu ce-i de făcut în port așa că am continuat doar cu randa și cu motorul.

În ultima parte, pentru vreo zece mile, vântul a căzut de tot așa că și randa atarna neputincioasa, ca o rufa la uscat.

Pe la ora opt ne legam cu pupa la cheu, între o barcă pescarească și o șalupa de viteză.
Mai tarziu, pescarul, prevazator, a pus un balon intre barci, thanks God.

Văzut de pe apă, orașul Karpathos, sau Pigadia, nu arată nici pe departe pitoresc, așa cum văzusem in atâtea alte locuri prin insulele grecesti.

'
In schimb, culorile asortate sunt o compensare a cladirilor fara niciun stil anume, mai toate noi, din beton armat.

Numele insulei ar proveni din termenul "arpaktos" care inseamna "jaf", insula fiind un refugiu pentru pirati in epoca medievala. Pe mine m-a dus imediat gandul la Carpatii nostri. Am vazut insa pe net ca numele falnicilor nostri munti, ai nostri, ai sarbilor, al ucrainienilor cat si a slovacilor, poate veni, in ordine,  de la daci pana la albanezi, din diverse radacini verbale, mai toate insemnand roca, inaltimi, iregularitati sau varfuri ascutite. Eu cred ca se ignora cu buna stiinta radacina greaca, care corespunde perfect realitatilor istorice, din cele mai vechi timpuri si pana astazi.
Insula a fost calcata de o lista impresionanta de invadatori, incepand cu romanii, apoi arabi, mauritani, genovezi, venetieni, otomani si, ultimii pe lista, italienii. Dupa al doilea razboi mondial, in 1948 insula s-a alaturat formal statului grec. Datorita problemelor economice de dupa razboi, multi locuitori au emigrat in SUA, unii dintre ei revenind in insula si investind in turism.

Dupa o mica plimbare pe malul portului,  am ales un restaurant, La Helleniko, cu servicii și mâncare excelente.
Vinul in schimb, la carafă, dicustabil, așa cum este cam peste tot prin insule. Ține de noroc, este un fel de loterie ce iti ajunge in pahar.

Noaptea a început să sufle vântul, în rafale puternice, și să fluiere sarturile, ceea ce înseamnă că batea cu forța 6 pe scara aceluiasi lord.

27.06

Dimineata am verificat lungimea lantului de la ancora, 25 de metri pentru o adancime de 5 metri este in regula, si am mai dat o legatuta la mal de la mijlocul barcii din bordul din vant.
De trei-cinci ori adancimea apei este obligatoriu pentru ancoraj in ape linistite. Daca se intampla sa ai si valuri asociate cu rafale puternice, intr-un golf de pilda, trebuie sa cresti acest raport, chiar pana la de zece ori.
Spre nord, dealurile sunt acoperite spre varf cu o patura de nori, fenomen meteorologic obisnuit pe insulele cu inaltimi semnificative.

Vantul impinge in sus aerul umed pe pantele dealurilor (inaltimea maxima a insulei este de 1215 m), condesand vaporii de apa. Norii nu trec spre oras deoarece pantele de aici sunt in bataia soarelui, curentii de aer cald, ascendenti, evaporand din nou apa.
Dupa micul dejun ne-am dus sa inchiriem o masina, un Fiat Panda, de culoarea cogniacului pentru care am platit 30 de euro pana la apusul soarelui, pentru a face un du-te-vino pe insula - ca de turul ei nu poate fi vorba, daca te uiti la ce forma are.

 Ce-i haios atat in Grecia cat si in Turcia, uneori, nu se aplica regula rezervorului plin, adica asa il ei, asa il aduci. Cel care iti inchiriaza masina iti arata unde-i acul indicator si tu trebuie sa aduci rezervorul cam cu aceeasi cantitate. Pentru asta, la sfarsitul zilei, trebuie sa calculezi cam cat ai consumat, astfel incat nici sa nu te faci de ras dar nici sa ii dai mult mai multa benzina decat ai consumat.

Pornim, cu rezervorul putin peste jumatate, spre nord, spre Aperi, fosta capitala pana in 1892 a insulei. 
Se spune ca-i unul dintre cele mai bogate sate din Grecia. Asezat la 300 de metri de nivelul apei, pare intr-adevar bogat dupa cele 5-6 biserici ce privesc satul de pe culmile inconjuratoare.

Aperi

Ne oprim doar pentro o poza, doua si continuam catre Othos, aflat la 450 m deasupra nivelului marii.

Othos

Insula mai este numita si insula vantului, imaginea copacilor ce parca cresc orizontal este prezenta la tot pasul.

Pe drum am inceput sa numaram troitele, capelele si bisericile dar le-am pierdut sirul. M-am gandit ca mai avem de lucru la acest capitol ca sa ii ajungem pe greci. Cu cele 16.000 de lacasuri sfinte (la 7.000 de scoli) suntem inca in urma la asezaminte sfinte pe cap de credincios.

Cand am inchiriat masina, am luat si o carte de vizita de la Kafe Skopi aflata in Mesokhori, o carte de vizita pe care era poza unui catel, laba peste laba.
Am mers acolo sa vedem catelul si sa servim si pranzul.

Kafe Skopi

Ne-am simtit la doi pasi de Dumnezeu, avand o capela langa cafenea, o manastire in spate si o alta capela in zare.

L-am gasit pe proprietar, dar am descoperit o poveste trista. Catelul, in varsta de sapte ani, nu mai era, murise de curand. Varianta lui era ca il omorasera satenii, avand ciuda pe el, proprietarul, si neputandu-i face lui nimic, ii omorasera catelul. Omul era foarte necajit si ne-a parut rau ca am rasucit cutitul in rana...

Pentru ca el nu avea pregatit nimic de mancare, ne-a trimis la alta taverna, prieteni de ai lui, unde am mancat rosii si ardei umpluti, odata cu toata familia; dar asta dupa ce ne-am ratacit in labirintul de stradute.
Am parasit satul si la Spoa am facut stanga, spre Olympos si Diafani. 
Soseaua era noua, neterminta pe alocuri, cu utilaje ruginind pe marginea drumului. Sapata in coasta dealurilor, la 100-200 de metri deaspru marii, fiecare curba era motiv de exclamatie, si datorita lipsei parapetului de protectie.

Am mers intai in Diafani, un mic port si sat de pescari. Turismul este la inceput si fiind putini vizitatori, am platit cam 10 euro pentru doua cafe-frape pe o terasa, aproape la fel de mult ca pe aeroportul Otopeni, referinta mea pentru preturi sarite din normal.

Diafani poate fi o baza pentru excursii cu vaporasul pe Insula Saria, despartita de o stramtoare lata de 100 de metri de insula mare. Poti sa ii vezi pe toti locuitori la un loc acolo, in numar de 22 conform recensamanmtului din 2001. Mi se pare interesanta viata intr-o comunitate atat de mica si ma intreb care ar fi subiectele de barfa sau de scandal.

Am inceput drumul spre batrana doamna, cu oprire in Olympos, sa-i zicem diamantul insulei, dar nu inainte de a vedea albastru in fata ochilor, la propriu, in multe, foarte multe nuante.

Satul Olympos urca pe o coasta arida pana la 600 m inaltime.

Olympos

Surprinde terenul accidentat unde a fos construit incepand cu anul 1420.
Izolat de restul insulei, fotificat si aparat de atacul piratilor, locuitorii au pastrat si pastreaza si astazi traditii si obiceiuri vechi de secole cumva singulare in insule.

Femeile in varsta inca poarta costume tradtionale si basmale frumos brodate. 

Chiar si limba vorbita este un dialect al limbii grecesti pastrat doar in acest loc.
Sigur, turismul este si aici industria de baza asa ca pravaliile, insirate pe stradute unde abia incape un catar, vand pe langa lucruri tipice satului si ceea ce gasesti oriunde in insule. 
Ceramica este foarte viu colorata si variata in modele, se gaseste sapun de casa adevarat, mirosind a lesie, sticlarie, creme si uleiuri cosmetice si cate si mai cate.

Aflandu-se sus, deasupra apei, deschiderile catre mare sunt spectaculoase, insa vizibilitatea din ziua cand am fost pe acolo nu a fost de partea noastra, din pacate.

Am plecat cu greu de pe stradutele intortocheate, o data cu lasarea serii.
A doua zi aveam sa plecam spre Lindos pentru odihna de peste noapte si mai departe, la marina Kas, culcusul Droeppelminei vara aceasta.