De la Wiener Neustadt la Biberach

            

25.04

Dupa micul dejun am parasit "La containere" si m-am dus la aeroportul Wiener Neustadt. Aeroportul este baza producatorului de avioane Diamond, un pioner al utilizarii materialelor compozite si a folosirii motoarelor Diesel (cu combustibil JET-A1 folosit la avioanele cu reactie) in aviatie.

Fondata in 1981 compania a produs pentru inceput un motoplanor, H36R, facut integral din materiale compozite.
Firma produce DA20 cu doua locuri, DA 40 cu patru locuri, un avion monomotor cu reactie cat si unul cu 5-7 locuri, bi-motor. DA20 a fost un succes ca avion scoala pentru PPL, fiind certificat ca Very Light Aircraft (VLA) in Europa. Jumatate din scoala mea de pilot am facut-o pe DA20 la Tuzla, un avion care inghite multe de la incepatori, va asigur eu. Mai multe, pe DIAMOND.
Am alimentat, am platit 17 Euro pentru aterizare si parcare peste noapte. La Arad doar pentru aterizare am platit 47 Euro. Asa suntem noi aici in est, mai cu dare de mana.

09.40
Am decolat spre vest, direct catre aeroportul militar dar am virat fix peste calea ferata, cat sa nu se dea alarma de lupta.
Destinatia mea se afla cam la 280 de mile,vreo 3 ore de zbor, dar pana acolo trebuia sa trec pe langa Salzburg si Munchen.
De ce Biberach? Orasul se afla la aproximativ 60 de kilometri nord de Friederichshafen si are un mic aeroport cu o pista asfaltata de 975 m.
Prima optiune ar fi fost, normal, Aeroportul Friederichshafen langa pista caruia se afla expozitia. Pentru a ateriza acolo trebuie sa iti faci o programare precisa pentru un slot de timp in care ajungi. Totodata este un dute-vino de n-ai vazut de avioane si elicoptere, care la vedere care zbor instrumental. si am zis sa nu intind coarda, ca eu mai lipseam pe acolo, asa ca aceasta optiune a cazut nu dupa mult timp de gandire.
O alta optiune a fost Aeroportul St Gallen Altenrhein situat la vecinii elevetieni, peste lac, insa nu mi se potrivea ca legaturi cu expozitia.
Pana la urma am ales Biberach-ul, fara slot de timp, fara trafic ca la Heathrow si convenabil cu trenul.
Am lasat Viena pe mana dreapta cu intentia clara de a parasi Terminal Manoeuvring Area(TMA) apartinand celui mai aglomerat aeroport austriac zborand deasupra unei vai, in directia nord. Destinatia era in vest insa traversarea Alpilor am lasat-o pentru altadata.
Pe vale, au trecut pe rand:

 O ruina

Un castel

O fabrica "old fashion"

E interesant cum se schimba peisajul odata cu intrarea in Austria sau in Germania. Lucrurile se ordoneaza, arata foarte bine, incepand cu casele, drumurile sau zonele industriale.
Un peisaj tipic este cel de mai jos, cu ferme si drumuri de acces pietruite sau alsfaltate:

Si cum fermierii mai trebuie sa joace si un golf dupa program, dupa ce au muls vacile, mai vezi si cate un teren de golf la marginea satului:

Am continuat apoi pe langa Linz, am ocolit zona de control a Salzburgului si m-am pregatit sa trec prin TMA-ul Aeroportului Munchen, numit Franz Josef Strauss. Numele te duce cu gandul la Dunarea albastra sau alte valsuri insa cazi in greseala. Domnul care da numele aeroportului a fost un politician bavarez, rival a lui Helmut Kohl si in a carui biografie puteti citi despre Lockheed scandal, Der Spiegel scandal... 
Aeroportul Franz Josef Strauss, ca sa ii zic pe nume, este al saptelea aeroport din Europa si al doilea din Germania din punct de vedere al traficului. Interesanta zona ca sa zbori de placere, recreativ, nu?
Dar suntem in Germania unde lucrurile sunt bine puse la puct, TMA-ul este impartit astfel incat toata lumea sa aiba loc si sa nu se certe. A fost liniste si pace si pana la Memmingem nu prea am avut ce face. Acolo mi s-a propus sa trec prin TMA-ul lor, daca am chef. Am zis da, m-am conversat cu o doamna draguta la voce, si uite asa am ajuns si am aterizat la Biberach.

Am asigurat avionul, am platit 7 Euro aterizarea (nu uitati, la Arad am platit 47 Euro) si am luat taxiul la gara ca sa merg la expozitie. Dupa vreun sfert de ora domnul care manevra trenul a vorbit mult in limba bastinasilor dupa care a oprit in Ravensburg, la jumatatea distantei. Am intrebat pe vecin ce se intampla si mi-a spus ca trebuie sa coboram si sa continuam cu autobuzul. A fost dragut si mi-a aratat statia dupa care s-a dus la treburile lui.
Am stat o ora in statie, urmarind multimea celor o suta de calatori: linistita, rabdatoare si increzatoare ca atobuzul va veni. Nu a venit insa asa ca am continuat calatoria cu alt tren care venea tocmai de la Innsbruck. Prietenul austriac la nevoie se cunoaste. Am vazut pe drum multa politie intr-o mica gara si am mai aflat de la Iuliana ca in Germania daca vrei sa te sinucizi este la moda aruncatul in fata trenului. Nu am aflat ce s-a intamplat cu adevarat.
Am ajuns in Friederichshafen prea tarziu ca sa ma duc la targ asa ca mi-am continuat drumul, dupa avion si tren, cu ferryboat-ul. Imi rezervasem hotel pe malul elvetian al lacului Konstanz sau Bodensee, cum ii spun nemtii.
Vaporul pleca la si 41' al fiecarei ore si am platit 8.50 Euro traversarea.

Hotelul Schlosshotel se afla in Romanshorn si este asezat intr-un parc, cu vedere la lac. Cladirea a fost construita in 1404 si renovata in 1988 ca hotel.

Dupa ce noaptea trecuta am dormit "La containere" , traducerea libera a numelui hotelului "Orange Wings", acum a venit soare si pe strada mea. Daca noaptea trecuta nu aveam fereastra acum micul balcon de la mansarda dadea spre port, avand ca fundal muntii inzapeziti:

Am urmarit cu mare placere, de pe o terasa, manevrele facute de un velier doar cu panzele in bazinul ingust al portului pana la locul lui de la ponton si asta pe un vant care abia adia.De, prima dragoste nu se uita.

26.04

Am platit 82 Euro camera single in care am dormit cu geamul deschis si am luat ferryboat-ul inapoi, la nemti. De aici pleca la fiecare si 36'.De remarcat TVA-ul doar de 3.8% pentru cazare in Elvetia. Diferenta intre "La containere" si Hotelul Castel a fost de 15 Euro in cifre absolute si ca de la cer la pamant intre conditii.
Dupa ce am debarcat am trecut pe la o farmacie ca sa iau corective pentru geamul deschis: asprina si picaturi de pus in nas. Sincronizare germano-elvetiana: ferry vine la si 15' si autobuzul pleaca, gratuit, la expozitie la si 22'. Fiindca s-au adunat mai multi calatori, au venit doua autobuze.

In sfarsit la expozitie!
Gica Pascariu, dealerul lui Flight Desing in Romania si Ungaria, m-a asteptat cu o invitatie la poarta asa ca am salvat 18 Euro, cat costa un bilet pentru o zi.
A fost o zi plina, cu multe minuni, multa informatie, multa mancare si multa lume, lume buna. Am auzit de multe ori limba ce-o vorbim prin standuri, motiv sa ma bucur ca multi pasionati au batut drumul pana acolo ca sa vada ce si cum.
Nu vreau sa fac o cronica a expozitie, nici nu ma pricep, asa ca las cele cateva poze sa vorbeasca despre ce se putea vede pe  acolo:

Bushplane, adica de aterizat prin si dupa tufisuri

Cu catel cu purcel la expo!

Interesant, nu?

UFO

O bine merittata pauza, la un pahar sau la umbra

Landing Accuracy: Crash! Thanks God, e pe simulator!

AN-2, cam deocheat, ce sa zic

"Si eu zbor"

Cessna Corvalis

Diamond DA50 Turbo-prop

Dupa o zi plina si ceva shopping specializat am plecat inapoi cu trenul la Hotelul Knopf and Knopf, adica Nasture&Nasture. Hotelul se afla pe Aleea Muzeului nr.1 Warthausen, alaturi de Muzeul Nasturelui. Cand te cazezi primesti un nasture in schimbul caruia poti servi o bautura la bar sau din mini-barul din camera.
Camerele, vreo sase la numar, sunt decorate tematic, eu am nimerit pe cea in stil indian. Cum deschideai usa un indian suparat batea o toba si se jeluia intr-un difuzor pret de un minut. Cum patul era sus si baia jos, unde era si difuzorul cu pricina, m-am ferit sa ma duc noaptea la baie ca sa nu il mai supar pe indian.
Restaurantul era decorat interesant, la limita kitsch-ului, un amestec de feroviar si nasturi insa placut.

Am dormit bine, nici orange si nici cu geamul deschis.